Incepe sa se schimbe la fata, i se maresc pupilele, incepe sa tremure si aproape ca ii vine sa planga. Dar, inainte de aceasta, o sa tipe. Iata un scenariu tipic de cearta in familie, izbucnita din cauza unor lucruri marunte care, oricum peste cateva zile, luni sau cativa ani vor fi date uitarii. Iar intrebarea mea este: se merita? Poate fi scenariul din familia mea, a ta sau a oricarei situatii intalnite intamplator.
Dar, pentru ca se afla in cadrul Ghidului-adolescentului, ma voi raporta la un conflict intre adulti si adolescenti, conflict care este adesea intalnit, din cauza diferentelor de mentalitate, din cauza orgoliului, a necunoasterii gestionarii unei situatii in care este implicat un copil pe care trebuie sa-l educi.
In loc sa-l certi si sa-i reprosezi, eu iti propun sa-i devii maestru spiritual. Desigur, pentru aceasta e nevoie de ceva efort, insa, te asigur eu, ca multumirea sufleteasca nu va avea margini. Gandeste-te ca va fi o recompensa intarziata pentru tine. Vrei o solutie de moment, fara sa cunosti care vor fi efectele de mai tarziu? Fa o vizita unui psiholog si atunci vei obtine ce doresti.
Dar, cum ramane cu evolutia ta? Si nu fac referire la anii pe care ii ai. E normal sa ai mai multi ani decat adolescentul tau
. Aceasta inseamna ca detii adevarul? Ca stii? Ca esti constient, draga parinte, de schimbarile care se produc in interiorul copilului tau, de nevoile care cer o reconsiderare de atitudine, de strategie?
Asadar, in loc sa alimentezi o stare tensionata, evolueaza in acelasi timp cu copilul tau. Invata tu, daca nu stii deja ce iti voi spune, si apoi transmite-i si lui. Netezeste-i calea spre o viata de calitate si da-i uneltele necesare pentru a trece peste obstacolele din fata lui.
Revenind la notiunea de maestru spiritual, iti pot dezvalui ca a sa menire e sa ajute la inlaturarea a „ tot ce te desparte de adevarata ta fiinta si de ceea ce stii deja”, spunea foarte frumos Eckhart Tolle, in cartea sa, „ Linistea vorbeste”.
Ajuta-ti copilul sa-si descopere linistea, sa se regaseasca, pentru ca atunci „ cand pierzi contactul cu linistea launtrica, pierzi contactul cu tine insuti. Cand pierzi contactul cu tine insuti, te pierzi in lume” ( E. Tolle).
Care e intrebarea pe care ne-o adresam cel mai des si care ne chinuie, pana gasim raspunsul, daca il gasim? Cine sunt eu?
Insa, cum pot sti cine sunt, daca nu imi dau voie sa ies la suprafata? Daca viata imi este controlata de vocea din mintea mea, careia ii dau voie sa vorbeasca fara rost? Daca viata mea e controlata de gandurile mele, care nu reprezinta fiinta mea? Ele vin si pleaca. Am optiunea de a ma identifica cu ele, crezand cu tarie in ceea ce mintea mea tese sau pot fi martor la trecerea lor prin propria-mi existenta.
Inca de cand eram mica, credeam ca numai batranii sunt intelepti. M-am inselat. Am descoperit ca „intelepciunea vine odata cu abilitatea de a fi linistit”( E.Tolle). Doar sa vrei sa descoperi acea liniste, acea impacare cu tine insuti care vine dinauntrul fiintei tale.
Si atunci, nici viata, nici problemele, nici nazdravaniile copiilor nu-ti vor mai ridica tensiunea, din cauza nervilor.
Vezi cum eram eu prizoniera a limitelor propriilor ganduri? Cum imi refuzam accesul la cunoasterea de sine, asteptand batranetea?
Accepta ca fiul sau fiica ta nu este ca tine. Accepta ca tanar sau tanara fiind, are propria-i intelepciune care, poate, este reprimata, din cauza credintelor familiei, a societatii sau a propriilor ganduri. Am mai zis si repet: nu-i taia aripile atunci cand are curaj de a iesi din zona de confort. Nu judeca prin prisma credintelor tale ceea ce vrea sa faca, ci demonstreaza-ti intelepciunea, care vine dintr-o cunoastere profunda a lucrurilor, si acorda atentie sporita faptelor, ideilor, cuvintelor, atitudinii copilului tau. Incurajeaza initiativele luate de acesta. El iti vorbeste, fie si printr-o privire trista sau printr-o atitudine de revolta. Poate se ascunde de tine. Atunci, nu te intreba ce e in neregula cu el, ci cu ce ai gresit tu, pentru ca, in calitate de parinte, esti la carma vietii lui. Cel putin la inceput. De multe ori am auzit vorba: „ Daca in mama nu pot sa am incredere, atunci in cine sa mai am”?
Renunta la control si la pretentii si ai grija de latura spirituala a adolescentului tau, de partea emotionala. Nu e de ajuns sa-l hranesti si sa-i oferi un loc unde sa doarma. Acestea sunt nevoi primare. Dar, fiinta umana evolueaza. Nevoile se schimba si asa trebuie sa faci si tu.
Renunta la sentimentul de „ Eu stiu ce e mai bine”. Nu. NU STII. De-abia daca stii pentru tine. Este doar o credinta limitatoare, un fel de inchisoare. Dar, in mod paradoxal, oamenii isi iubesc inchisorile pentru ca acestea le confera siguranta. Sa admiti ca nu stii te face vulnerabil.
Si, in acest caz, ego-ul tau are de suferit, ego ce reprezinta, de fapt, „mintea care isi cauta hrana pentru a-si confirma identitatea”( E.Tolle).
De cate ori ascultam de vocea care ne dicteaza cum sa actionam, ce sa credem? De cate ori am facut sau am primit reprosuri si am avut reactii contra a tot ce ne inconjura? Ce inseamna acest fapt? Ceilalti gresesc, eu am dreptate, deci sunt superior. Opun rezistenta pentru a ma diferentia de ceilalti.
In schimb, daca constientizezi ca nu esti nevoit sa opui rezistenta, daca accepti ca nu stii, atunci orice accepti in totalitate iti va aduce linistea.
Te vei bucura de fiecare moment petrecut cu adolescentul tau, vei gestiona mai bine conflictele, renuntand la mandria excesiva, invatand unul de la altul, fiind deschis tu, ca parinte, spre o lume diferita de a ta, dar care va contribui la instalarea unei stari de pace, atat in sufletul tau, cat si a copilului, acesta preluand starea ta de spirit.
Inceteaza sa mai ai pretentii, acorda-i atentie si nu-ti mai opune rezistenta, spunand „ Eu stiu”.
Permite-ti sa fii fericit/fericita descoperindu-te pe tine, cel/cea cu adevarat si lasa linistea sa iasa la iveala, diminuand sunetul vocii din mintea ta care creeaza un alt tu, un substitut plin de frica si de nevoia de a avea sau a fi mai mult.
Dupa ce ti-ai invatat lectia, transmite toate acestea mai departe, in acest fel, deschizand poarta inchisorii in care se afla eul tau cel adevarat.
Cu drag,
Violeta
If you like this articles, share it with your friend! Digg it StumbleUpon Facebook Twitter del.icio.us Google Yahoo! Reddit
